Acum ceva vreme am indraznit sa ma urc pe schiuri. Am avut un profesor bun, dar din cauza unor 3 pahare de vin fiert pe partie uitam lectia cu 10 minute inainte sa se termine. Dar asta este alta poveste.

De curand ma uitam pe pozele de la schi, singurele poze din singura zi de sporturi de iarna.

Mi-am amintit o poveste spusa de un amic.

Am ales sa o dau mai departe, sigur va va umple de pozitivitate in orice zi a saptamanii.

“ Poti sa pastrezi un secret? Iti povestesc ceva, dar nu mai spui la nimeni!!

“Sigur!! De spus nu voi spune , in ziare nu am cum sa scriu”.

“ Ba frate, am plecat la Predeal de vineri seara cu un coleg de munca cu masina. Am vrut sa-mi incerc norocul pe partie..a 5-a oara. Primele 4 se spune ca trebuie sa te contopesti cu partia, si asta am facut. Numa la orizontala am stat, eram una cu derdelusul . Am vazut copii care zburau pe schiuri de parca se nascusera pe ele, dar imi spuneam ca asa va fi dupa cateva zile de ascultat partia, ca asta faceam..nu luam urechea de la zapada prietenoasa.

Am ajuns seara si am bagat sa recuperez tot ce ratasem pe saptamana, fasole cu ciolan, papanasi, vin fiert. Am adormit cu ochelarii de schi la ochi.

A doua zi dimineata gata de atac..am plecat spre partie. Am baut 2 pahare de vin fiert de incurajare si ne-am urcat in telescaun pana in varf.

Cred ca fasolea, dulceata de la papanasi si vinul fiert s-au luat la cearta. Nu am pus bine schiurile in picioare si se anunta scandal mare. Dar am hotarat sa fiu barbat si am dat inante spre victorieeeee.

Te-ai prins..prima cazatura in primul minut. I-am facut semn colegului sa-si vada de drum ca ma descurc. Si am mai facut un semn in dreptul burtii in timp ce strigam de la orizontala “ man down!!”

M-am tarat pe burta pana la cel mai apropiat pom ca un adevarat soldat in primul adapost dincolo de linia inamica. Atunci am descoperit ca izmenele care se iau pe sub pantalonii de schi, denumite “bla bla termici” nu au ce trebuie. Transpirat tot, m-am descurcat sa dau deoparte, geaca , pantalonii de schi si izmenele norocoase fara aerisire. “Norocoase” pentru ca erau atat de lipide pe corp incat puteam lejer sa las colonul sa vorbeasca si pana seara nu stiu daca ma dadeam de gol.

Numai ca eu am ales ghinionul, sau ghinionul m-a ales pe mine.

Nu stiu cand si cum am reusit dar in 2 miscari eram pe vine si simteam vantul de la 1400 de metrii ma batea invidios la..cap.

Ai castigat vreodata la loto? Eu da, dar nu se compara cu bucuria din momentul in care se intampla ceea ce trebuia sa se intample. “Fire in the hole”. In cateva secunde, eliberat oarecum de o mare grija, mi-am dat adus aminte ca in geaca aveam un pachet de servetele tocmai bune.

Ma intind catre geaca si in momentul ala realizez ca eram in pozitia in care trebuia doar ca uitasem schiurile in picioare in graba catre libertate. Nu numai eu mi-am dat seama, ci si copacul,care se indeparta incet incet de mine. Si am inceput coborarea.

Aveam de ales intre a lasa fasolea cu papanasi sa iasa sau sa imi mentin echilibru. Tu ce ai alege ? Goneam pe partie ca un olimpic, lumea aplauda, chiar la un moment dat mi-am depasit colegul , dar eram sigur ca imi putea lua “urma”.

Ba chiar am ajuns aproape de o coborare ca la carte, faceam plugul dar nu intorceam brazda, daca ma intelegi. A fost a 5-a zi pe schiuri si te anunt ca aia cu 5 este adevarata. Am coborat partia fara sa ma opresc. Eram atat de orientat catre rezultat, incat nici daca voiam nu puteam sa ma opresc. Olimpic, nu altceva.”