Admiram locuri unde nu vom ajunge niciodata. Admiram oameni care fac fapte bune si ne gandim cum ar fi sa ajungem ca ei. Ni se pare ca sunt undeva la ultimul etaj al celei mai inalte cladiri de pe pamant.

Nu te pot duce in locuri de vis dar iti pot spune ca doar drumul pana acolo te-ar putea costa un an de munca. Astazi vreau sa-ti vorbesc despre acei super eroi care se opresc la cinci atunci cand calculeaza bugetul saptamanal. Acei super eroi care din cinci fac patru fara sa clipesca, care impart putinul cu cel care are nevoie.

O vreme eram ca tine , gandeam ca un leu nu-i bun de nimic , ca daca il oferi pe strada unui nevoias , nu-i va ajunge nici sa treaca pe partea cealalta. Apoi am admirat oamenii din jur care fac fapte bune, care dau haine, jucarii, bani, catre cei mai putin norocosi. Chiar am intrebat un super erou despre asta. A spus ca el isi asculta inima , ca zambetul unui copil  sau ochii umezi ai unui adult care primeste este hrana pentru suflet .

Nu a spus nimic despre cat doneaza. L-am intrebat “cat”?  Mi-a raspuns fara sa se gandeasca “ Cat pot , crezi ca conteaza? Crezi ca un copil care primeste zambeste doar de la 100 de lei in sus ? Sau un adult iti multumeste doar daca ai o anumita cantitate ?”

Va asigur ca a avut dreptate. Ei , cei cu mai putin noroc , primesc neconditionat. De ce trebuie sa ne gandim ca exista un minim?

Cand ajuti cu un leu, ceea ce primesti inapoi nu tine cont de valoarea de cumparare ci de valoarea pe care o reprezinta pentru tine. Cu cat ai mai putin , cu atat un valoareaza mai mult.

Daca poti face din cinci un patru fara sa clipesti, esti un super erou !