Esti la birou si o colega isi cearta copilul la telefon pentru ca nu a mancat dimineata inainte sa plece la scoala.

Incerci sa te scufunzi in laptop, dar nimic nu mai merge, calculatorul parca s-a blocat, mouse-ul parca nu mai vrea sa te duca acolo unde ii arati, internetul a ramas pe undeva pe drum si nu vrea sa deranjeze cu prezenta.

Telefonul suna , parca vrea sa te trezeasca, dar degeaba, esti captiv in lumea gandurilor bune.

Iti vin in minte zilele cand tu erai de cealalta parte a telefonului. Cand te amageai cu gandul ca atunci cand vei fi mare, nu te va mai trage nimeni la raspundere.

Iti amintesti cand te ascundeai sub plapuma dupa sedinta cu parintii .

De nicaieri te napadeste mirosul painii prajite cu unt din copilarie, simti gustul sarmalelor servite duminica la masa de pranz in familie. Inca auzi “ toti copii lumii fac..” de la ultima mustrare.

Cu ochii umezi retraiesti seara dinaintea primei zile de scoala cand iti spunea ca totul va fi bine.

Un oftat lung tradeaza dorul de cea mai faimoasa persoana de pe pamant . Nu a scris nici o carte si nici nu a jucat in nici un film.

Nu a aparut la tv , nu s-a scris despre ea in ziare. Tot ce a realizat pe lumea asta a fost ..pentru tine.

Brusc calculatorul incepe sa dea semne ca si-a revenit, mailurile incep sa curga.

Apuci telefonul si cauti in agenda. Apelezi si spui “ La multi ani MAMA!! Mi-e dor de tine !”