In 2011 , primul an cap-coada de junior, am facut o vanzare totala de 1,4 milioane de euro. Am adunat la sfarsit de an valoarea a 37 de contracte. Acum , cand ma gandesc la numarul de contracte , zambesc si eu.

Multa munca, multe contracte, multi clienti mici. Cineva trebuia sa o faca si pe asta.

Aveam un coleg care facea 1 milion intr-un singur contract, un vanzator cu experienta totodata sef de filiala , dar ma impacasem cu gandul ca asa este la inceput.

Intr-una din zile se aude ca vine colegul cu milionul per contract sa discute cu marele sef cu o tolba de nemultumiri.

Pe la jumatatea zilei apare si sunt rugat sa fiu traducator , intrucat colegul nu stapanea chiar asa bine limba engleza.

Si intram amandoi la big boss, el cu pusca incarcata cu gloante romanesti eu pe post de amortizor de provenienta englezeasca.

Si incepe o negociere de salariu ca la carte. Prezinta ce a realizat, spune of-ul lui si al filialei , se asigura ca au fost notate si la final..hai sa vorbim de salariu.

“ Si cat consideri ca ar trebui sa fie plusul la salariu ca sa fii multumit? “ , Intreaba bossul.

“ 3 milioane ! “ Raspunde colegul.

Bossul noteaza in agenda numele lui si in dreptul numelui “ + 3.000.000”

Colegul vede, se ridica de pe scaun , scoate un pix si taie numele lui din dreptul celor 3 milioane.

Apoi se uita spre mine si spune:

Ba Martinescule, asta nu intelese nimic! Eu vreau 3 milioane , dar nu pentru mine , ci pentru fiecare coleg din filiala.

Atunci am inteles de ce vindea asa bine colegul si va asigur ca cel putin 1 data pe an venea la imparatie pentru a rotunji salariile oamenilor din filiala.

Atat pentru prima lectie despre cum sa ne sustinem colegii cat si pentru sfaturile din prezent si viitor , iti multumesc , Cristian Dasoveanu.